Luată din casa bunicilor ei de către mama vitregă, Lizuca, o fetiță de 5-6 ani, este lipsită de afecțiune și tânjește de dorul bunicilor și al mamei, care nu mai trăiește. Singura consolare este prietenia cu cățelul Patrocle. Într-o zi, fetița se hotărăște să plece din locul în care îndură numai umilințe și să se întoarcă la casa bunicilor de lângă dumbrava. Surprinsă de întuneric în pădure, Lizuca adoarme într-o scorbură. În vis, dumbrava se transformă într-o lume feerică, populată de vietăți și personaje de basm. Dimineața, fetița este găsită de bunici și dusă la casa bătrânească.
